| | | TEI | | | MUSETEL | | | MENTA | | | GALBENELE | | | IENUPAR | | | ROSTOPASCA | | | LEVANTICA | | |

Ienuparul

Ienuparul creste in locurile stancoase, prin pasunile din regiunile muntoase
Fructele sale - Fructus juniperi - sunt folosite in medicina. Ele contin ulei volatil, care le da un miros placut de rasina, zaharuri, acizi organici (fumaric, acetic, oxalic), saruri de potasiu si calciu, precum si un principiu amar (iuniperina).

Ceaiul din fructele acestei plante se mai recomanda in bronsitele acute si cronice, usureaza tusea, mareste pofta de mancare, restabileste activitatea digestiva, inlatura dispepsiile de fermentatie, micsoreaza balonarile stomacului, mareste puterea de transpiratie, eliminand astfel toxinele din corp si pe aceasta cale. Primavara se recomanda o cura de fructe de ienupar sub forma de decoct (10-20 boabe la 1 l de apa).

tinctura de ienupar este un remediu foarte puternic in tratarea orhitelor si epididimitelor.
- Pietre la rinichi si la vezica (mai ales urati) Se foloseste tinctura de ienupar in acelasi mod descris mai sus (la cistita). Interesant este ca aceste afectiuni raspund numai la tratamentul cu tinctura, ramanand aproape “indiferente” la administrarea de decoct, infuzie sau pulbere de ienupar, precum si la cura cu boabe de ienupar.
- Infectii intestinale (enterite, colite, dizenterie adjuvant) Se face cura cu boabe de ienupar. Pentru o eficienta mai mare, se poate lua, alaturi de boabele de ienupar, care sunt un antiinfectios extrem de energic, o lingurita de pulbere de iarba de cretisoara sau coada-racului, care sunt absorbante si astringente puternice.
- Supraponderabilitate, obezitate, retinere de apa in tesuturi (inclusiv cea generata de folosirea anticonceptionalelor) Este indicata cura cu boabe de ienupar, repetata de trei-patru ori.